Obţinerea unui loc de muncă în Estonia. Drepturi şi obligaţii ce derivă din derularea unui contract de muncă

Obţinerea unui loc de muncă în Estonia
Guvernul estonian a anunţat oficial că nu impune măsuri tranzitorii privind accesul pe piaţa forţei de muncă a cetăţenilor români.
În cazul cetăţenilor aparţinând statelor membre nu este necesar obţinerea unui permis de muncă pentru a lucra în Estonia. Începând cu 1 august 2006, cetăţenii din spaţiul UE nu mai trebuie să obţină un permis de rezidenţă, ci să înregistreze locul de domiciliu la Registrul Populaţiei.
Prima sursă ce poate fi folosită pentru găsirea unui loc de muncă sunt structurile regionale ale Biroului pentru Ocuparea Forţei de Muncă - Labour Market Board (LMB), care se găsesc pe întreg teritoriul estonian. Angajatorii informează structurile regionale ale Biroului pentru Ocuparea Forţei de Muncă cu privire la locurile de muncă vacante.
Ca o a doua sursă de căutare a unui loc de muncă, angajatorii folosesc adesea companiile private de recrutare, care furnizează servicii de căutare, selecţie şi evaluare a angajaţilor.
În al treilea rând, angajatorii publică în ziarele naţionale anunţurile lor de angajare. Majoritatea publicaţiilor zilnice estoniene publică aceste anunţuri.
Serviciile de ocupare a forţei de muncă
Departamentele regionale ale Biroului pentru Ocuparea Forţei de Muncă - Labour Market Board (LMB) asistă persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, oferindu-le informaţii, instruire şi reinstruire, orientare în carieră, suport şi asistenţă pentru iniţierea unei afaceri etc.
Au dreptul de a beneficia de serviciile de ocupare a forţei de muncă următoarele categorii de persoane:
- rezidenţii permanenti în Estonia;
- străinii care stau în Estonia în baza permiselor de rezidenţă temporară;
- cetăţenii Uniunii Europene, Spaţiului Economic European, care stau în Estonia;
- refugiaţii care stau în Estonia;
- angajaţii.
Contractul de muncă

În Estonia, relaţiile de muncă sunt reglementate de Legea privind contractele de muncă.
Cetăţenii străini sau apatrizii care rezidă permanent în Estonia au dreptul să se angajeze în condiţii egale cu cetăţenii estonieni, dacă nu se prevede altfel de lege.
Condiţiile specifice de angajare a cetăţenilor străini sau apatrizi care rezidă temporar în Estonia sau pentru o perioadă anumită de timp sunt stabilite prin lege.

Aspecte şi informaţii conţinute de contractele de muncă:

- identitatea părţilor semnatare (nume, codul personal de identificare sau numărul de înregistrare, reşedinţa sau rezidenţa )
-data intrării în vigoare a contractului de muncă şi data de la care lucrătorul va începe munca
- în cazul unui contract cu durată determinată, durata de valabilitate a acestuia
-titlul oficial sau titlul profesional sau calificările solicitate şi descrierea postului
-locul sau regiunea unde va fi prestată muncă
-condiţiile de salarizare
-timpul de muncă
-durata concediului anual sau a vacanţelor suplimentare
-termenii de acordare a notificării prealabile cu privire la terminarea contractului de muncă sau bazele care determină asemenea termeni
-o referinţă cu privire la aplicarea sau nu a prevederilor unei înţelegeri colective la respectivul contract de muncă

Încheierea contractului de muncă

Încheierea unui contract de muncă este reglementată de Legea privind contractele de muncă art. 71-119. Angajatorii şi angajaţiii trebuie să îşi furnizeze unuii altora în avans informări în scris cu privire la încetarea contractului de muncă. În baza înţelegerii dintre părţi, un contract de muncă se poate finaliza oricând dacă una din părţi prezintă o solicitare în scris şi cealaltă parte îşi dă acordul tot în scris pentru încetarea contractului.

Timpul de muncă şi timpul de odihnă

Durata timpului de muncă şi a celui de odihnă sunt stabilite prin Legea omonimă. Standardul general naţional cu privire la timpul de muncă este de 8 ore pe zi sau 40 de ore pe săptămână. Munca part-time este stabilită în baza unei înţelegeri dintre angajat şi angajator.
Guvernul Republicii stabileşte o listă cu profesii/locuri de muncă care necesită reducerea timpului de muncă.

Munca suplimentară

Munca suplimentară este permisă în baza înţelegerii dintre părţi, cu excepţia cazurilor de forţă majoră, un angajat este solicitat de angajator să lucreze suplimentar dacă această muncă este temporară şi trebuie îndeplinită în mod prompt. Dacă schimbul unui lucrător nu vine la serviciu, iar munca nu poate fi întreruptă, alţi angajaţi vor anunţa despre acest lucru angajatorul şi vor continua să lucreze suplimentar, oricum nu mai mult de patru ore.
Nu se poate solicita efectuarea de ore suplimentare următoarelor categorii de lucrători:
-femeilor însărcinate
-minorilor
-angajaţilor care nu pot munci suplimentar, în baza unei decizii medicale
O persoană care are în îngrijire o copil sub vârsta de 12 ani sau un copil cu disabilităţi, sau o persoană care are grijă de o persoană cu incapacitate totală de muncă, poate efectua muncă suplimentară numai în baza acordului său.
Timpul de muncă împreună cu munca suplimentară nu pot depăşi 48 de ore pe săptămână în timpul unei perioade de 4 luni. Angajaţilor nu ar trebui să li se solicite să lucreze suplimentar. Durata programului de lucru împreună cu orele suplimentare nu trebuie să depăşească 12 ore. Limitele cu privire la munca suplimentară nu se aplică în cazuri de forţă majoră.

Timpul de odihnă

Un angajator trebuie să asigure salariatului său o pauză pentru odihnă şi masă după 4 ore de muncă doar dacă nu se menţionează alt fel în înţelegerea colectivă de muncă.
Durata pauzei de odihnă şi masă trebuie să fie între 30 minute şi o oră.
Durata timpului de odihnă între zilele de muncă şi schimburile de lucru trebuie să fie de cel puţin 11 ore consecutive. Angajaţii trebuie să aibă cel puţin 2 zile libere pe săptămână.
Reglementările cu privire la şofat şi timpul de odihnă pentru şoferi sunt specificate în Legea Traficului şi în Regulamentul Consiliului nr. 3820/85.

Remunerarea

Remunerarea persoanelor care lucrează în baza unui contract de muncă se face în baza Legii Salarizării.
Salariile cuprind salariile de bază şi remunerarea adiţională, bonusurile şi plăţile adiţionale, acordate în cazurile prevăzute de lege. Din 1.01.2007 salariul minim orar este de 21 de coroane şi 50 de cenţi şi salariul minim lunar pentru un loc de muncă full time este de 3.600 de coroane.
Un angajator poate plăti penalizări angajatului pentru întârzieri ale plăţii sau transferului bancar al salariului în valoare de 0,5 procente din suma ce trebuie acordată sau transferată pentru fiecare zi de întâziere.

Concediile

Durata concediilor şi baza de acordare a acestora este stabiilită prin Legea Concediilor. Durata anuală generală a concediului esre de 28 zile calendaristice.
Durata concediului este calculată în zile calendaristice şi nu include vacanţele naţionale şi vacanţele publice.
Angajaţii care au lucrat cel puţin 6 luni în timpul primului lor an de muncă au dreptul la un concediu proporţional cu numărul lunilor lucrate.
Fără a ţine cont de timpul de muncă lucrat, următoarele categorii de lucrători au dreptul de a beneficia de concediu integral în timpul primului an de muncă:
-minorii
-persoanele care beneficiază de pensie pentru incapacitate de muncă sau de pensia naţională pentru incapacitate de muncă conform Legii Asigurării de Pensii.
-femeile, înainte sau după concediul de sarcină sau concediul de maternitate
-angajaţii care sunt parţial în incapacitate de muncă din cauza unei vătămări în legătură cu munca
-în alte cazuri prevăzute de lege, înţelegeri colective sau contracte de muncă.

În baza prevederilor Legii privind concediile, angajaţii au dreptul la concediul de sarcină şi maternitate, concediu parental, concediu adiţional de îngrijire a copilului, concediu adiţional fără plată de îngrijire a copilului, concediul fără plată în baza înţelegerii între părţi, concediu plătit parţial la propunerea angajatorului.
Banii pentru concediul plătit se acordă nu mai târziu de penultima zi de muncă înainte de începerea concediului.

Notă: Materialul a fost elaborat pe baza traducerii neoficiale a informaţiilor afişate pe site-urile Ministerului Afacerilor Sociale şi al Inspectoratului de Muncă din Estonia.