Traducere neoficială realizata de catre Direcţia Medierea Muncii

Informaţii generale privind munca în Bulgaria

Procedurile de înregistare a permiselor de şedere

Cetăţenii UE pot intra şi ieşi din Republica Bulgaria prin prezentarea cărţii de identitate sau a paşaportului. Orice membru al familiei unui cetăţean UE care nu este cetăţean UE poate intra şi ieşi din Republică Bulgaria prin prezentarea paşaportului şi la cerere, viză. Nu este necesară viză dacă acea persoană are un permis de şedere emis de un Stat Membru. Cetăţenii UE pot sta în Republica Bulgaria până la 3 luni fără alt document de identitate decît cartea de identitate sau paşaportul. Orice cetătea dintr-o ţara terţă care este membru al familiei unui cetăţean UE poate sta până la 3 luni numai în baza paşaportului.
După perioada iniţială de 3 luni, unui cetăţean al unui Stat Membru i se poate emite un permis de şedere pe termen lung valabil timp de 5 ani, dacă dovedeşte că ea/el este lucrător sau lucrează pe cont propriu în Bulgaria sau are asigurare medicală şi mijloacele necesare de trai, sau este încadrat într-o instituţie de învăţământ, inclusiv şcoli profesionale. Permisul de şedere este emis de Serviciul Naţional de Poliţie în urmă unei solicitări completate în termen de 3 luni de la intrarea în Bulgaria.
Orice cetăţean al unei terţe ţări care e membru al familiei unui cetăţean UE poate de asemenea locui pe termen lung în Bulgaria. Durata şederii pe termen lung este determinată de durata şederii pe termen lung a cetăţeanului UE. Pentru orice cetăţean UE şi membrii familiei lui/ei (care nu sunt cetăţeni UE), care au locuit în Bulgaria timp de 5 ani consecutiv, se emit Permise de Şedere Permanente dacă întrunesc cerinţele legale. Mai multe informaţii pot fi găsite pe internet la www.mfa.government.bg .

Tipuri de angajare

Conform Codului muncii bulgar, vârsta minimă pentru a munci este 16 ani. În mod excepţional, persoanele în vârstă de 15 ani pot fi angajate pentru posturi cu îndatoriri uşoare şi puţin riscante. Tinerii sub 18 ani pot fi angajaţi în baza autorizării eliberată de Inspectoratul de muncă. Angajarea poate fi permanentă sau pe perioadă determinată, cu program complet sau parţial. Program complet de muncă înseamnă 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână/ 5 zile pe săptămână.
Munca poate fi organizată în ture, inclusiv ture de noapte. Programul complet de muncă predomină. Angajatorii, de obicei, insistă asupra unei perioade de probă (care să nu depăşească 6 luni), în timpul căreia angajatul poate pleca fără preaviz. Indiferent de tipul muncii, semnarea unui contract scris este reglementată prin lege. Un angajat poate încheia contracte de muncă secundare cu alţi angajatori, în afara orelor de muncă, în cadrul contractului de angajare principal.
O săptămână combinată de muncă - în conformitate cu contractul principal şi a oricăror alte contracte secundare - nu trebuie să depăşească 48 de ore, sau 40 de ore pentru persoane mai tinere de 18 ani. Persoanele peste 18 ani pot fi angajate pentru mai mult de 48 de ore pe săptămâna dacă îşi dau acordul în scris în cadrul oricărui contract secundar de angajare.
În termen de 3 zile de la semnarea contractului de angajare, angajatorul trebuie să-l declare la Agenţia Naţională a Veniturilor (NRA). Înainte că angajatul să-şi preia îndatoririle, angajatorul trebuie, de asemenea, să furnizeze angajatului o copie a contractului de muncă semnat de ambele părţi. Angajatul trebuie să se prezinte apoi la muncă în termen de 7 zile, dacă nu a stabilit alt termen cu angajatorul.
Contractele de muncă pot fi încheiate pe perioadă determinată sau pe perioadă nedeterminată. Un contract pe termen determinat nu poate dura mai mult de 3 ani (pentru muncă temporară, sezonieră sau pe termen scurt) şi poate expira la finalizarea unei lucrări; la reîntoarcerea angajatului permanent, dacă s-a hotărât înlocuirea acelui angajat; la numirea unui angajat permanent în urma unui concurs, dacă aceasta reprezintă o cerinţă pentru această slujbă.
Un contract pe termen determinat devine nedeterminat dacă, la expirare, angajatul continuă să lucreze 5 zile, fără dezaprobarea angajatorului exprimată în scris şi este dovedit că postul este liber încă. În cazul oricăror schimbări în relaţia de angajare, angajatorul trebuie să anunţe angajatul în scris despre schimbare în termen de o lună de la intrarea în vigoarea. În termen de 3 zile de la orice modificare, angajatorul trebuie să anunţe sucursala locală a NRA.

Timpul de muncă

Durata normală de lucru în Bulgaria este de cinci zile/ 40 de ore. Durata normală de lucru este de 8 ore pe zi. Din motive de productivitate, angajatorul poate extinde durata de muncă în anumite zile şi pentru compensare, diminuarea duratei de muncă în alte zile, ţinând cont că orice creştere a duratei de muncă nu trebuie să depăşească 10 ore. Nu pot fi mai mult de 60 de zile în plus într-un an caledaristic şi nici mai mult de 20 de zile consecutive.
Ţinând cont de condiţiile speciale de muncă, angajatorul poate de asemenea stabili o durată flexibilă de muncă. În asemenea condiţii, angajatul trebuie, dacă e necesar, să stea la muncă după terminarea orelor de muncă şi are dreptul la o pauză de cel puţin 15 minute.
Durata de muncă mai scurtă este stabilită pentru muncitorii care lucrează în condiţi grele de muncă şi pentru muncitorii cu vîrstă sub 18 ani.
Tipurile de muncă eligibile pentru un program mai scurt sunt stabilite de Guvern. În Bulgaria, un angajator şi un angajat pot, de asemenea, conveni asupra programului scurt. În aceste condiţii, durata şi distribuţia timpului de muncă sunt stipulate în contractul de angajare.
În cazul turelor de noapte, săptămâna de cinci zile lucrătoare nu poate fi mai lungă de 35 de ore. Durata normală de lucru noaptea, pentru 5 zile, nu poate fi mai mare de şapte ore pe zi. Programul între 10p.m şi 6 a.m., sau pentru minori, între 8 p.m. şi 6 p.m, este considerată muncă de noapte. În timpul orelor de muncă, angajaţii au dreptul la una sau mai multe pauze care nu sunt considerate timp de muncă. Pauzele de masă nu pot fi mai scurte de 30 de minute.

Sistemul de asigurări sociale

Sistemul public de asigurări sociale este gestionat de Institutul Naţional de Asigurări Sociale. Sistemul asigură beneficii, bonificaţii şi indemnizaţii pentru boli, incapacitate temporară sau permanenţă de muncă, maternitate, şomaj, vârstă înaintată sau deces.
Orice persoană angajată de mai mult de 5 zile, sau 40 de ore dintr-o luna caledaristică trebuie să fie asigurată înpotriva riscurilor sociale. Oricine, angajat de unul sau mai mulţi angajatori, pentru mai mult de cinci zile lucrătoare (40 de ore) într-o lună caledaristică trebuie să fie asigurat, vârstă înaintată, deces şi acidente de muncă sau boli profesionale.

Indemnizaţii de maternitate şi familie

Beneficiarii sistemului de securitate socială au dreptul la indemnizaţii de maternitate, dacă au fost angajaţi mai mult de 6 luni.
Indemnizaţiile de maternitate sunt plătite timp de 315 zile calendaristice, din care 45 înainte de naştere. După a 315-a zi, mamele au dreptul la alt concediu până când copilul împlineşte vârsta de 2 ani. În acest timp, mama(sau mama adoptivă) primeşte indemnizaţii lunare în valoarea stabilită de Legea Bugetului Asigurăriilor Sociale. Acest drept (concediu sau indemnizaţie) cu consimţământul mamei poate fi transferat tatălui sau părinţilor unuia dintre soţi care este angajat cu contract de muncă.
Indemnizaţia familială, inclusiv indemnizaţia de maternitate şi paternitate, sunt prevăzute
de Legea Indemnizatiilor Familiale pentru Copil.

Concediu (anual, parental etc)

Concediul anual
Fiecare angajat are dreptul la concediu anual plătit de nu mai puţin de 20 de zile lucrătoare. Aceste zile pot fi luate toate în acelaşi timp sau fracţionat, dar jumătate dintre ele, cel puţin, trebuie să fie luate consecutiv în anul calendaristic pentru care sunt datorate.
Angajaţii care sunt la primul loc de muncă nu au dreptul la concediul anual plătit decât după ce au lucrat 8 luni de zile.
Următoarele zile sunt nelucrătoare în Bulgaria: 1 ianuarie, 3 martie (Sărbatoarea Naţională), 1 mai; 6 mai, 24 mai, 6 septembrie; 22 septembrie; 24-26 decembrie; şi două zile la Paşti ( Duminică şi luni).
Concediul medical
Angajaţii au dreptul la concediul medical, tratament recuperativ, examen medical de urgenţă sau teste, de carantină, pentru îngrijirea persoanelor bolnave care sunt membrii de familie, pentru îngrijirea unui copil plasat în carantină. Pentru ca zilele de concediu medical să fie plătite, lucrătorul trebuie să fie angajat , cu cel puţin 6 luni înainte.
Concediul de maternitate
Această cerinţă nu se aplică, cu toate acestea, în cazuri de acidente de muncă sau boli, sau minorilor. Femeile însărcinate au dreptul la concediu de maternitate de 315 zile, pentru fiecare copil, din care 45 de zile trebuie să fie luate înainte de naştere. Pentru fiecare zi de concediu de maternitate, salariata este plătită cu 90 la sută din salariul mediu zilnic pe care l-a avut. După concediul de maternitate, salariata are dreptul la concediu parental pentru primul, al doilea sau al treilea copil pînă inplineşte 2 ani, şi de şase luni, pentru fiecare copil ulterior.
Concediul parental
Dacă mama e de acord, concediu parental poate fi luat de către tată sau conpensaţia de către oricare dintre părinţi, cu condiţia ca părintele să fie angajat cu contract de muncă. După concediul parental, fiecare dintre părinţi, dacă este angajat cu contract de muncă, are dreptul la concediu parental fără plată de şase luni, care poate fi luat în orice moment, înainte de implicarea vărstei de 8 ani a copilului.

Sursa :http//europa.eu.int/eures/